Greșeli frecvente în folosirea cratimei

bufnita-despartita-de-cratima
Cratima – semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.; liniuță de unire. – Din ngr. krátima.


În funcţie de felul cum e folosită, cratima se mai numeşte liniuţă de unire dacă leagă între ele două sau mai multe cuvinte sau liniuţă de despărţire dacă asigură despărţirea în silabe.

Cea mai frecventă greşeală este folosirea cratimei la verbe la persoana a II-a, plural, prezent:
spuneţi – scris, din păcate, de foarte multe ori, spune-ţi, sau trimiteţi, scris trimite-ţi.

Confuzia între adverbul mai şi pronumele plus verbul auxiliar din perfectul compus:
”m-ai spune-mi ceva”, în loc de ”mai spune-mi ceva”.

Cratima face probleme şi în auxiliarul pentru formarea timpului viitor, ajungându-se în scris la:
” v-om face” în loc de” vom face” şi la” v-a face”, în loc de” va face”.

Cratima este omisă, aproape cu regularitate, şi din numele proprii:
Bistriţa Năsăud (în loc de Bistriţa-Năsăud, forma corectă; Sângeorz Băi (în loc de Sângeorz-Băi; Negru Vodă (în loc de Negru-Vodă).

Cratima este introdusă inutil şi la numele proprii străine, cum este, spre exemplu, newyork-ez (scris corect newyorkez).
OuttaTimrStep3Zoom (1)
Traduceri la timp, de fiecare dată – traduceri@babylonconsult.ro 


O multitudine de probleme este cauzată de omofone – cuvinte şi grupuri de cuvinte pronunţate la fel:
a-i (prepoziţie + pronume:pentru a-i vedea) şi ai (articol: ai mei,substantiv reg.: un ai, interjecţie: ai!);
a-l (prepoziţie + pronume: pentru a-l vedea) şi al (articol: al meu);
a-şi (prepoziţie + pronume:pentru a-şi aminti) şi aşi (substantiv: doi aşi);
a-ţi (prepoziţie + pronume: pentru a-ţi aminti) şi aţi (verb auxiliar: aţi vrut, aţi vrea);
c-a (conjuncţie + verb: ştiu c-a venit sau conjuncţie + articol: ştiu c-a mea e bună) şi ca (adverb: ca la munte, conjuncţie: ca să, prepoziţie ca elev);
c-ai (conjuncţie + verb: ştiu c-ai venit, conjuncţie + articol: ştiu c-ai tăi sunt aici) şi cai (substantiv: doi cai);
c-al (conjuncţie + articol: ştiu c-al tău e bun) şi cal (substantiv: un cal);