Vinul de Porto

Portugalia este una din regiunile viticole apreciate din Europa încă de pe vremea romanilor, dar vinul de Porto, cel mai cunoscut sortiment portughez, a apărut abia în secolul al XVIII-lea. Reţeta specială a băuturii a rezultat dintr-o necesitate, însă gustul dulce al vinului de Porto a creat o adevărată cultură în jurul acestui vin. Aproape toată lumea a auzit de Vihno do Porto (în traducere din limba portugheza Vinul de Porto). Puţini, însă, ştiu că acesta este special din toate punctele de vedere. În primul rand, e foarte dulce şi tare. În cele mai multe cazuri, are 20 de grade, iar la prima vedere, se diferenţiază total de vinurile portugheze obişnuite, şi ele foarte apreciate de oameni din întreaga lume. De ce e vinul de Porto celebru? Poate datorită poveştii sale, care dezvăluie o identitate puternică, un farmec incontestabil. Orice pachet turistic din Porto conţine o vizită la una din cramele de prestigiu. Plimbarea printre butoaie imense, mirosul de zid rece şi liniştea de pe culoarele care ascund recolte va­loroase, toate aceste detalii fac din cramele de la Porto un loc special. Un ghid explică turiştilor, în limba portugheza, spaniola, franceza, italiana sau engleza, de ce vinul de Porto e atat de… ATFEL. În primul rând, fermen­tarea sa e oprită brusc, artificial, prin adăugarea unui alcool puternic. Aşa se păstrează dulceaţa strugurilor şi se obţine tăria băuturii. Chiar şi vinul sec de Porto e dulce! Parcă nu se respectă nicio normă, parcă acolo există alte sisteme de control şi de analiză! În 1703 Anglia și Franța se aflau într-o relație politică mai mult decât tensionată. Vinurile produse în Hexagon erau declarate indezirabile în Imperiul englez, din cauza războiului, iar britanicii căutau soluții pentru găsi un nou furnizor al băuturii, de o calitate cel puțin la fel de bună ca cea produsă peste Canalul Mânecii. Răspunsul venea din Peninsula Iberică, de la un producător vinicol cu cea mai îndelungată tradiție de pe continent. În urma unui tratat, Anglia se angaja să ofere textile Portugaliei, iar statul din Peninsula Iberică oferea la schimb vinuri produse pe valea râului Douro, în nord-estul țării. În total, există 48 de soiuri de struguri folosite pentru producţia de Porto, însă cele mai apreciate sunt „Tinta rariz“, „Tinta francisca“, „Touriga nacional“ şi „Touriga francesca“. Combinația dintre clima specială, struguri și solul arid, pietros, dau vinului gustul specific. Recoltarea se face între 15 septembrie și 15 octombrie. Procesul de producţie începe cu maturarea în butoaie din lemn de stejar, urmată de fortificare, iar apoi vinul este învechit în sticlă. Vinul de Porto este atât alb cât şi roşu, filtrat sau nefiltrat, de soi pur sau din diverse tipuri de struguri combinate – de aceea foarte importante sunt clasele de calitate. Cele mai comune vinuri de Porto sunt Ruby şi Tawny, maturate doi, respectiv şase ani înainte de îmbuteliere și obţinute în urma unui cupaj din mai multe recolte, din ani diferiţi. Se consumă la scurt timp după îmbuteliere, fiind nerecomandate învechirii pe termen lung. Pe scurt, Vinul de Porto este o interpretare în formă lichidă a unui desert savuros, ale cărui arome te îmbie, şi îţi transformă degustarea într-o adevărată experienţă a simţurilor. Paharul ideal din care se servește vinul de Porto este mai mic decât un pahar obișnuit de degustare pentru a nu permite intrarea unei cantități mare de aer. Forma de lalea permite savurarea gustului și aromei fructate a vinului. Servirea optimă a vinului de Porto este la fel de importantă ca şi procesul de producţie. Porto-ul alb se serveşte la începutul mesei, pe post de aperitiv, şi trebuie să aibă între 10 şi 12 grade Celsius. Vinul de Porto roşu, în schimb, se consumă după masă, la temperatura camerei, însă nu mai mult de 16 grade – atunci vinul devine prea volatil şi aroma nu mai poate fi savurată pe deplin. Băut de preferat dintr-un pahar de tip Sherry de aproximativ 150 ml,vinul de Porto se asortează bine cu  brânzeturi fermentate. Secretul stă în contrastul acestora cu gustul caracteristic vinului de Porto. Alte variante posibile sunt fructele confiate, nucile, alunele de pădure, prăjiturile cu fructe puternic aromate sau chiar ciocolata.]]>