Atunci când se vorbeşte despre Portugalia, se vorbeşte despre fado. Fado este un gen muzical care a luat naştere în Lisabona la începutul secolului al 19-lea, caracterizat prin melodii melancolice şi versuri tânguitoare.
Influenţa sa asupra fado-ului modern este covârşitoare. Cântecele sale, trecând prin îmbinări diverse ale mesajului, ale orchestraţiei, ale vocii, ale ritmului, râmân o dovadă clară a talentului Amaliei şi a transformărilor aduse de ea în universul cântecului căruia i s-a dedicat. Dintre melodiile sale cele mai cunoscute amintim: Ai Lisboa, Ai Mouraria, Fado Lisboeta, Sardinheiras, Nao e desgraca ser pobre, Meu Amor E Marinheiro, De Saudade, Tudo Isto e Fado. Cântecele Amaliei sunt foarte apropiate de oamenii de rând, de viaţa lor problematică, de esenţa sufletului scufundat în ideea de destin.
Mihai Zamfir, Ambasador al României în Portugalia în perioada 1997-2001, notează în eseul redactat la moartea Amaliei Rodrigues (6 octombrie 1999): “Întreaga suflare portugheză – de la oameni simpli şi anonimi până la guvernanţi sau mari artişti – se simţise brusc orfană, în asemenea măsură, încât orice ai fi scris ori spus se pierdea în fluviul iraţional de durere. La fiecare colţ al Lisabonei, vocea tânguitoare a Amaliei şi portretul ei drapat în negru te întovărăşeau, obsedant, într-o demonstraţie cu atât mai impresionantă, cu cât ştiai că e perfect spontană, că n-o comandase nimeni“. Aceasta este esenţa unei personalităţi în care s-a identificat întreaga Portugalie.
Aceste informaţii au fost preluate de pe site-ul: www.wikipedia.org
Atunci când se vorbeşte despre Portugalia, se vorbeşte despre fado. Fado este un gen muzical care a luat naştere în Lisabona la începutul secolului al 19-lea, caracterizat prin melodii melancolice şi versuri tânguitoare.
Atunci când vorbim despre fado vorbim inevitabil despre Amalia Rodrigues, rainha do fado (regina muzicii fado), cea care a dat sens acestui gen muzical. Simbol naţional al Portugaliei, Amalia Rodrigues este, poate, cel mai bun exemplu pentru a înţelege ce înseamnă Portugalia.
Născută într-o familie săracă şi numeroasă în Lisabona anului 1920, Amalia este crescută de bunici până la vârsta de paisprezece ani. La nouă ani este trimisă la şcoală de către bunica sa analfabetă. La doisprezece ani este însă nevoită să renunţe la şcoală pentru a-şi ajuta părinţii la munca zilnică. La vârsta de şaisprezece ani îşi face remarcată vocea, neputând să se înscrie la un concurs muzical deoarece celelalte participante refuzau să concureze împotriva ei. Datorită vocii sale inegalabile ajunge tot mai cunoscută. Joacă în muzicaluri autohtone devenite în timp clasice ale genului. Dobândeşte faima internaţională, este remarcată şi invitată în ţări precum Spania, Brazilia, Franţa, Statele Unite ale Americii şi Anglia. Pretutindeni impresionează atât prin vocea sa puternică, cât şi prin prezenţa simplă, sinceritatea şi durerea transmise prin cântec.
Influenţa sa asupra fado-ului modern este covârşitoare. Cântecele sale, trecând prin îmbinări diverse ale mesajului, ale orchestraţiei, ale vocii, ale ritmului, râmân o dovadă clară a talentului Amaliei şi a transformărilor aduse de ea în universul cântecului căruia i s-a dedicat. Dintre melodiile sale cele mai cunoscute amintim: Ai Lisboa, Ai Mouraria, Fado Lisboeta, Sardinheiras, Nao e desgraca ser pobre, Meu Amor E Marinheiro, De Saudade, Tudo Isto e Fado. Cântecele Amaliei sunt foarte apropiate de oamenii de rând, de viaţa lor problematică, de esenţa sufletului scufundat în ideea de destin.
Mihai Zamfir, Ambasador al României în Portugalia în perioada 1997-2001, notează în eseul redactat la moartea Amaliei Rodrigues (6 octombrie 1999): “Întreaga suflare portugheză – de la oameni simpli şi anonimi până la guvernanţi sau mari artişti – se simţise brusc orfană, în asemenea măsură, încât orice ai fi scris ori spus se pierdea în fluviul iraţional de durere. La fiecare colţ al Lisabonei, vocea tânguitoare a Amaliei şi portretul ei drapat în negru te întovărăşeau, obsedant, într-o demonstraţie cu atât mai impresionantă, cu cât ştiai că e perfect spontană, că n-o comandase nimeni“. Aceasta este esenţa unei personalităţi în care s-a identificat întreaga Portugalie.
Aceste informaţii au fost preluate de pe site-ul: www.wikipedia.org
]]>
