Motive de mândrie:
1. Neil Young, Joni Mitchell şi Leonard Cohen: Fiecare dintre aceste trei legende muzicale au petrecut peste 40 de ani creând piese de o frumuseţe sublimă, iar în cazul lui Neil, şi câteva capodopere ale muzicii rock. Măreţie pur canadiană.
2. Bere: Poate că nu e Belgia sau Germania, dar când vine vorba de micile fabrici de bere (chiar dacă acestea au fost aduse în ultimii ani de marile conglomerate de companii), Canada are cu siguranţă o bere excelentă.
3. Arte înfloritoare: Această ţară are un suflu cultural vibrant înfloritor.
– una dintre cele mai remarcabile perioade ale erei rock ‘n’ roll, precum trupele The Band, The Tragically Hip, Bruce Cockburn, Ron Sexsmith, Arcade Fire, Rufus Wainwright, şi bineînţeles Neil Young, Leonard Cohen şi Joni Mitchell, deja amintiţi mai sus;
– producători de film extraordinari precum David Cronenberg, Paul Haggis, Denys Arcand, Deepa Mehta, Bruce McDonalds, Don McKellar, Atom Egoyan, Norman Jewison, James Cameron, Sarah Polley, şi Guz Maddin;
– o nesfârşită sursă de actori de comedie precum Mike Myers, Dan Aykroyd, Jim Carrey, John Candy, Seth Rogen, Catherine O’Hara, Russell Peters, Leslie Nielsen, Rick Moranis, Martin Short, Mary Walsh, Rick Mercer, Phil Hartman, Eugene Levy, Samantha Bee şi Jason Jones, Jon Stewart, şi Lorne Michaels.
De fapt este posibil ca actorii de comedie sa fie motivul pentru care Canada este faimoasă în întreaga lume, însă această ţară a dat lumii renumiţi pictori, arhitecţi, sculptori, dramaturgi, precum şi actori de teatru şi film.
4. Sistemul educaţional: Contrar opiniei pe care ar vrea să o prezinte populaţia conservatoare, sistemul educaţional din Canada nu are de fapt nevoie de mai multă matematică, ştiiinţe ale naturii şi testări standardizate. Sistemul educaţional al Canadei este unul dintre cele mai bune care există, pentru simplul motiv că acesta crează, creşte şi încurajează dezvoltarea unei populaţii cu o gândire liberă, creativă, şi acest lucru este mult mai important decât ştiinţele naturii şi matematica ar putea face vreodată pentru binele ţării (cu toate că, bineînţeles, este bine ca doctorii, oamenii de ştiinţă, inginerii etc. să îşi cunoască foarte bine profesia… pe care aceştia o practică cu uşurinţă. De-a lungul anilor Canada nu a dus cu siguranţă lipsă de oameni talentaţi în toate domeniile.
5. O politică relativ progresistă: Nu există pedeapsa capitală, opoziţie puternică împotriva Războiului din Iraq, căsătoria între persoanele de acelaţi sex este legalizată (şi cine s-ar fi gândit acum două decenii că până în anul 2007 70% din canadieni vor decide să aleagă egalitatea în detrimentul bigotismului şi să sprijine căsătoria între persoane de acelaşi sex?), sprijinul public pentru Tratatul de Kyoto (chiar dacă politicienii ambelor partide majoritare au eşuat în inplementarea acestuia cât încă mai erau la putere).
Cel mai evident exemplu al acestei realităţi politice: Politicienii de top ai partidelor locale, provinciale sau federale au ieşit pe străzi pentru a sărbători Gay Pride Day (Ziua Mândriei Homosexuale în oraşe precum Toronte, Montreal şi Vancouver în fiecare an. Asta da adevărată cultură politică progresistă!
6. Multiculturalism: Singurul şi cel mai grozav lucru în a trăi în Canada este amestecul incredibil de populaţie şi culturii, mai cu seamă modul în care oameni de toate mediile etnice şi rasiale se amestecă liber, liniştit şi fericit în întreaga ţară. La baza acestei realităţi stă venirea continuă de noi imigranţi din alte părţi ale lumii, şi diversitatea culturală şi bucătăria de calitate, printre alte lucruri, pe care le aduc cu ei. Această realitate este mult mai evidentă în oraşe precum Toronto şi Vancouver, iar astăzi chiar şi în oraşele mai mici.
Bineînţeles, cu afluxul de canadieni şi imigranţi de peste hotare care au venit din toate părţile ţării în ultimii ani, acum există probabil o anumită cultură progresistă în provincii, în special în cele două mari oraşe Clagary şi Edmonton, dar asta nu anulează faptul că acest “Tărâm al Grosolanilor, Bigoţilor şi al Nisipului Petrolier” este propriul Texas al Canadei. Decenii de sondaje de opinie au arătat că populaţia care intră mult mai mult în contact cu semenii lor din Lone Star State (în traducere liberă în limba română “Statul Stelei Singuratice”) decât cu cetăţenii lor canadieni.
Puţini oameni cunoşteau această realitate înainte ca televiuziunea CBC să o facă cunoscută publicului larg, însă, oricât de greu ar părea de crezut, Canada încă exportă peste ocean acest mineral cunoscut pentru faptul că poate cauza cancerul, cu toate că în ţară nu este utilizat din cauza acestei realităţi zdruncinătoare conform căreia acest mineral ucide oameni. Căutaţi cumva ipocrizia îngrozitoare în numele lăcomiei atroce? Nu mai căutaţi căci aţi găsit-o aici, în Canada.
Nu este pur şi simplu ridicol faptul că Şeful de Stat al Canadei este domiciliat dincolo de Oceanul Atlantic, în Anglia? Şi asta nu e totul. Ne poate oare spune cineva de ce un membru unei familii aristocrate Europene este încă Suveranul naţiunii? Sistemele feudale ale Guvernului s-au bazat pe un sistem preferenţial în vremurile feudale, şi încă se mai bazează pe acest sistem şi în Secolul 21.
Este adevărat că violenţa poliţiei este prezentă în fiecare ţară din lumea, însă asta nu diminuează repulsia vizavi de cazuri precum acela al lui Robert Dziekanski care s-a petrecut chiar aici în Canada. (Robert Dziekański (15 aprilie1967 – 14 octombrie 2007 a fost un emigrant polonez din Canada ucis la data de 14 octombrie 2007. Acesta a fost împuşcat de cinci ori cu un pistol cu electroşocuri de către Poliţia Canadiană “Royal Canadian Mounted Police (RCMP)” în aeroportul din Vancouver International Airport – Richmond, British Columbia).
De asemenea trebuie menţionat faptul că nu toate ţările au forţe de poliţie naţională care par mai degrabă să facă tot ce le stă în putinţă pentru a proteja “bătăuşii” din rândurile lor, decât să facă tot ce le stă în putinţă să “cureţe” poliţia de astfel de indivizi, pentru că în cele din urmă lucrul cu adevărat revoltător constă în faptul că aceşti “bătăuşi” din cadrul forţei de poliţie sunt menajaţi şi protejaţi, permiţându-li-se să îşi păstreze locurile de muncă, când de fapt ar trebui să fie acuzaţi şi daţi în judecată.
Dacă asta ar fi o listă istorică, atunci ar trebui, fără nicio discuţie, să fie prima, pentru că atunci când vine vorba de aspectele istorice ruşinoase ale Canadei nimic nu se compară măcar cu tratamentele aplicate popoarelor amerindiene din această ţară. În cele din urmă, populaţia Canadei nu se vede ca o naţiune ce comite crime de război înfiorătoare, care “măcelăreşte” oameni nevinovaţi, fură pământ, încalcă tratate şi răpeşte copii. Dar acesta este întocmai lucrul de care această ţară este vinovată. Bineînţeles că aceste orori şi crime îngrozitoare aparţin de mult trecutului, însă moştenirea acestor tratamente aduse locuitorilor acestui pământ încă mai bântuie această ţară în nenumărate moduri.
Poate că rasismul liber exprimat a fost de mult înăbușit de politica guvernamentală, însă condiţiile de trai asupra multor rezerve din această ţară încă sunt adesea comparate cu cele ale Lumii a Treia.
După ce le-au furat pământul şi au încercat să le distrugă modul de viaţă, cultura şi simţul respectului de sine, nu există nici un dubiu asupra faptului că această ţară ca naţiune are o obligaţie morală de a îmbunătăţi dramatic lucrurile pentru popoarele sale aborigene.
Poate cineva să spună nisipuri de petrol? Şi acesta ar fi doar unul dintre aspectele recordului mizerabil al mediului. Când vine vorba de a avea grijă de această planetă, şi de a avea cu adevărat grijă de lumea pe care oamenii o vor lăsa moştenire generaţiilor viitoare, şi de asemenea de grija reală vizavi de lumea care îi înconjoară, canadienii sunt pur şi simplu jalnici.
