Recenzie – Leagănul respiraţiei de Herta Müller

„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“. Leagănul respiraţiei a avut o altă destinaţie. Scrierea Hertei Müller nu era programată să fie prima carte a unui laureat Nobel, nici să fie în ton cu opera care a consacrat-o. Trebuia să fie un volum de mărturii, dar moartea prematură ai eroului Oskar Pastior, poetul supravieţuitor al lagărului sovietic, a făcut ca ea să nu mai fie semnată în doi. A fost predată editurii germane înainte de a primi Premiul Nobel. “În 2001, am început să-mi notez discuţiile mele cu foşti deportaţi din satul meu”, aminteşte unui reporter german. ”Ştiam că Oskar Pastior fusese şi el deportat, şi i-am spus c-aş dori să scriu despre asta. A vrut să mă ajute cu amintirile lui. Ne-am întâlnit regulat, el povestea şi eu notam. Curând însă a apărut şi dorinţa să scriem împreună cartea. “ În 2004, ea şi cu Oskar Pastior, împreună cu Ernest Wichner, au plecat într-o călătorie documentară în Ucraina, în locurile unde existaseră cîndva lagărele staliniste.Într-un alt interviu, Herta Müller vorbeşţe despre „fericirea tristă“ a lui Pastior la revederea lagărului unde muncise şi flămânzise timp de patru ani, mereu la limita dintre  viaţă şi moarte. „Pentru călătorie îşi cumpărase o salopetă. De ce oare? Doar nu trebuie să mai munceşti acolo – i-am spus, şi-am râs amândoi. Acolo, în lagăr, s-a purtat ca unul întors acasă. Lagărul era tinereţea lui. “ În 2006, Oskar Pastior a murit. „După moartea sa, am fost ca paralizată… Abia după un an m-am decis cu greu să mă despart de «noi» şi să scriu singură un roman. Dar n-aş fi putut-o face fără detaliile lui Oskar Pastior din viaţa cotidiană de lagăr. “Dacă în trecut Herta Müller a prelucrat experienţe personale şi elemente ale propriei biografii, de data aceasta ea se ocupă de represiunea colectivă la care au fost supuşi germanii din România. Cartea nu are fir epic. Este o culegere de meditaţii, grupate în peste 60 de capitole. Personajul central al romanului este Leopold Auberg, un bărbat tânăr, de 17 ani, etnic german şi homosexual şi s-a născut la Sibiu. Deşi personajul principal al romanului, seamănă cu Oskar Pastior, autoarea afirmă că ar fi vorba despre o figură literară fictivă. „Vreau să subliniez din nou: Personajul, care vorbeşte la persoana întâi, nu este Oskar Pastior. Eu nu pot fi Oskar Pastior, aşa că după moartea lui Oskar Pastior trebuia să mă decid. Acum nu pot proceda aşa, de parcă eu aş fi Oskar Pastior. Acest demers n-ar fi corect”. Pe bună dreptate s-ar putea spune că romanul Hertei Müller este un dublu epitaf. Un epitaf pentru un prieten apropiat, Oskar Pastior, şi un epitaf pentru cei care au trecut prin lagăre, care au suferit pe nedrept şi care niciodată nu s-au mai întors din Gulag. Sursa : www.bookiseala.ro  ]]>

Vrei să ne conectăm? Click...

Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Share on linkedin

De interes

Servicii traducere