Una dintre cele mai cunoscute actriţe ale cinematografiei europene, celebră pentru frumuseţea sa, dar şi pentru intensitatea şi dăruirea interpretării, Isabelle Adjani şi-a câştigat în anii ’70 – ’80 statutul de vedetă.
Una dintre cele mai cunoscute actriţe ale cinematografiei europene, celebră pentru frumuseţea sa, dar şi pentru intensitatea şi dăruirea interpretării, Isabelle Adjani şi-a câştigat în anii ’70 – ’80 statutul de vedetă.
Nume real: Isabelle Yasmine Adjani
Locul naşterii: Paris, Franţa
Data naşterii: 27.06.1955 (55 ani)
Ocupaţie: actriţă, producătoare, cântăreaţă
Isabelle Adjani era considerată în anii ’80 una dintre cele mai importante personalităţi franceze, reuşind să câştige între 1981 şi 1994 nu mai puţin de patru premii César, o performanţă greu de egalat.
De origine germană şi algeriană, Isabelle Adjani s-a născut pe 27 iunie 1955 la Gennevillier, lângă Paris, în adolescenţă fiind îndrăgostită de poezie şi teatru. Începe să joace în mici producţii teatrale de amatori de la vârsta de 12 ani, după ce câştigase un concurs de recitări la şcoală. La 14 ani îşi face debutul pe marele ecran în Le Petit Bougnat (1970), turnat în timpul vacanţei de vară a micii vedete.
La vârsta de 17 ani Adjani este acceptată în prestigioasa Comedie Française. Va semna un contract pe 20 de ani, dar îl va rezilia la scurt timp pentru a se dedica filmului, stârnind un mic scandal în lumea artistică. Aceasta avea să fie doar prima controversă din cariera sa.
În 1974 actriţa apare în La Gifle şi câştigă Prix Suzanne Bianchetti pentru “Cea mai promiţătoare actriţă”, iar un an mai târziu revenea în atenţia publicului în filmul lui François Truffaut, L’Historie d’Adele H. Adjani a jucat magistral rolul fiicei lui Victor Hugo, devenind cunoscută în întreaga lume şi primind prima sa nominalizare la Oscar. În 1981 câştigă premiul pentru “Cea mai bună actriţă” la Festivalul de Film de la Cannes.
În 1983 se lansează pe ecrane filmul L’Été Meurtrier, care îi aduce actriţei un al doilea César, dar şi o nouă controversă. Adjani a refuzat să joace rolul unei vedete. A respins interviurile, prezentările şedinţele foto, s-a retras şi chiar a fost furioasă când presa a încercat să o imortalizeze la Festivalul de la Cannes.
Deja o răsfăţată a criticilor şi adulată de publicul european, revine în 1988 cu rolul din Camille Claudel, film regizat de Bruno Nuytten, tatăl unuia dintre copiii ei. A fost şi primul film produs de Adjani, care a câştigat astfel o nominalizare la Oscar şi al treilea premiu César. Va câştiga cel de al patrulea premiu César după rolul principal din capodopera La Reine Margot, din 1994, cel mai bun film al actriţei.
Dupa o carieră franceză îndelungată şi de succes, Adjani încearcă şi o carieră la Hollywood, fără prea mare succes. După ce pelicula Diabolique, un remake din 1996, este un dezastru de casă şi de critică, actriţa dispare practic din viaţa publică şi evită orice formă de publicitate. Îşi păstrează fanii şi admiraţia Franţei, fiind numită preşedinte al ediţiei cu numărul 50 a Festivalului de Film de la Cannes, din 1997.
Decide să se implice în viaţa politică, deşi opiniile ei erau controversate: susţine rebelii algerieni, ceea ce provoacă proteste în Franţa. Conflictul cu Frontul Naţional ţine prima pagină a ziarelor. Răspunsul presei de scandal şi a grupărilor anti-imigraţioniste este dur: se răspândeşte zvonul că actriţa este blonavă, fiind pe moarte. Ziarele anunţă moartea actriţei, se publică necrologuri patetice, iar Adjani este nevoită să apară la o emisiune de televiziune pentru a demonstra că este încă în viaţă şi perfect sănătoasă.
În 2010, de ziua Franţei, actriţa a fost decorată cu ordinul “Legiunea de Onoare”, în rang de Cavaler.
Nume real: Isabelle Yasmine Adjani
Locul naşterii: Paris, Franţa
Data naşterii: 27.06.1955 (55 ani)
Ocupaţie: actriţă, producătoare, cântăreaţă
Isabelle Adjani era considerată în anii ’80 una dintre cele mai importante personalităţi franceze, reuşind să câştige între 1981 şi 1994 nu mai puţin de patru premii César, o performanţă greu de egalat.
De origine germană şi algeriană, Isabelle Adjani s-a născut pe 27 iunie 1955 la Gennevillier, lângă Paris, în adolescenţă fiind îndrăgostită de poezie şi teatru. Începe să joace în mici producţii teatrale de amatori de la vârsta de 12 ani, după ce câştigase un concurs de recitări la şcoală. La 14 ani îşi face debutul pe marele ecran în Le Petit Bougnat (1970), turnat în timpul vacanţei de vară a micii vedete.
La vârsta de 17 ani Adjani este acceptată în prestigioasa Comedie Française. Va semna un contract pe 20 de ani, dar îl va rezilia la scurt timp pentru a se dedica filmului, stârnind un mic scandal în lumea artistică. Aceasta avea să fie doar prima controversă din cariera sa.
În 1974 actriţa apare în La Gifle şi câştigă Prix Suzanne Bianchetti pentru “Cea mai promiţătoare actriţă”, iar un an mai târziu revenea în atenţia publicului în filmul lui François Truffaut, L’Historie d’Adele H. Adjani a jucat magistral rolul fiicei lui Victor Hugo, devenind cunoscută în întreaga lume şi primind prima sa nominalizare la Oscar. În 1981 câştigă premiul pentru “Cea mai bună actriţă” la Festivalul de Film de la Cannes.
În 1983 se lansează pe ecrane filmul L’Été Meurtrier, care îi aduce actriţei un al doilea César, dar şi o nouă controversă. Adjani a refuzat să joace rolul unei vedete. A respins interviurile, prezentările şedinţele foto, s-a retras şi chiar a fost furioasă când presa a încercat să o imortalizeze la Festivalul de la Cannes.
Deja o răsfăţată a criticilor şi adulată de publicul european, revine în 1988 cu rolul din Camille Claudel, film regizat de Bruno Nuytten, tatăl unuia dintre copiii ei. A fost şi primul film produs de Adjani, care a câştigat astfel o nominalizare la Oscar şi al treilea premiu César. Va câştiga cel de al patrulea premiu César după rolul principal din capodopera La Reine Margot, din 1994, cel mai bun film al actriţei.
Dupa o carieră franceză îndelungată şi de succes, Adjani încearcă şi o carieră la Hollywood, fără prea mare succes. După ce pelicula Diabolique, un remake din 1996, este un dezastru de casă şi de critică, actriţa dispare practic din viaţa publică şi evită orice formă de publicitate. Îşi păstrează fanii şi admiraţia Franţei, fiind numită preşedinte al ediţiei cu numărul 50 a Festivalului de Film de la Cannes, din 1997.
Decide să se implice în viaţa politică, deşi opiniile ei erau controversate: susţine rebelii algerieni, ceea ce provoacă proteste în Franţa. Conflictul cu Frontul Naţional ţine prima pagină a ziarelor. Răspunsul presei de scandal şi a grupărilor anti-imigraţioniste este dur: se răspândeşte zvonul că actriţa este blonavă, fiind pe moarte. Ziarele anunţă moartea actriţei, se publică necrologuri patetice, iar Adjani este nevoită să apară la o emisiune de televiziune pentru a demonstra că este încă în viaţă şi perfect sănătoasă.
În 2010, de ziua Franţei, actriţa a fost decorată cu ordinul “Legiunea de Onoare”, în rang de Cavaler.]]>
