Cuvinte pline de sens dar greu de tradus în alte limbi

Bogăția unui limbaj reprezintă o particularitate care oferă posibilități nelimitate în exprimarea și înțelegerea realității înconjurătoare, la nivelul fiecărei culturi.

Limbajul verbal este fascinant, din multe puncte de vedere, diversitatea și unicitatea unei limbi fiind trăsături specifice.

Multe limbi vorbite pe plan mondial conțin cuvinte și expresii greu de tradus, ori pentru care nu există corespondente în alte limbi.

Vă propunem în continuare câteva exemple de asemenea cuvinte pentru explicarea cărora sunt necesare propoziții sau chiar fraze întregi.

„Mamihlapinatapei” (yagán – limbă indigenă din Țara de Foc) – înseamnă „privirea plină de înțelesuri pe care doi oameni o împărtășesc, atunci când și-ar dori reciproc să inițieze ceva, însă există o reținere din partea ambilor”.

„Jayus” (indoneziană) – înglobează ideea unei „glume spuse foarte stângaci și deloc amuzant, astfel încât – tocmai prin asta – te-ar putea face să râzi”.

„Iktsuarpok” (inuită) – este cuvântul care definește concis momentul simplu în care „ieși afară din casă doar ca să vezi dacă vine cineva”.

„Litost” (cehă) – cuvântul despre care scriitorul Milan Kundera afirma că, deși nu poate găsi un corespondent în altă limbă pentru el, nu poate să priceapă cum de oamenii pot să înțeleagă sufletul uman, fără acesta. O definiție cât mai apropiată pentru „litost” este cea de „stare de chin interior, creată de o evaluare subită a propriei situații mizerabile de viață”.

„Toska” (rusă) – dacă tot a venit vorba despre mari scriitori și despre nevoia lor de a exprima, cât mai pe scurt, un adevăr extins, Vladimir Nabokov era de părere că „Toska” reprezintă, la cel mai profund și dureros nivel, „sentimentul de angoasă spirituală majoră, fără o cauză precisă”.

Totodată, la un nivel mai puțin morbid, „toska” poate să însemne o formă de „neliniște vagă, chin mental și dorință arzătoare și, în mod particular, o suferință din dragoste, îmbinată cu nostalgie”.

„Kyoikumama” (japoneză) – „o mamă care își împinge în mod constant copilul către performanță academică”.

„Tartle” (scoțiană) – definește „momentul de ezitare pe care o persoană îl are, atunci când încearcă să prezinte o altă persoană căreia i-a uitat numele”.

„Cafune” (portugheza braziliană) – „gestul de a-ți trece mâna prin parul cuiva”.

„Depaysement” (franceză) – „sentimentul pe care cineva îl are când nu se află în propria țară”.