Crăciunul în lume: sărbătoarea bucuriei întregului mapamondCrăciunul în lume: sărbătoarea bucuriei întregului mapamond

Crăciunul este una din puţinele sărbători celebrate pe întreg globul, atât de oameni care împărtăşesc credinţa creştină cât şi de cei pentru care istoria creştinismului nu înseamnă mare lucru. Fie că se regăsesc în credinţa creştină sau nu, sărbătoarea Crăciunului este pentru toţi un prilej de bucurie, de a deveni mai buni şi de a petrece timp preţios cu familia şi prietenii. Crăciunul este una din puţinele sărbători celebrate pe întreg globul, atât de oameni care împărtăşesc credinţa creştină cât şi de cei pentru care istoria creştinismului nu înseamnă mare lucru. Fie că se regăsesc în credinţa creştină sau nu, sărbătoarea Crăciunului este pentru toţi un prilej de bucurie, de a deveni mai buni şi de a petrece timp preţios cu familia şi prietenii.

Crăciunul

Crăciunul este una din puţinele sărbători celebrate pe întreg globul, atât de oameni care împărtăşesc credinţa creştină cât şi de cei pentru care istoria creştinismului nu înseamnă mare lucru. Fie că se regăsesc în credinţă creştină sau nu, sărbătoarea Crăciunului este pentru toţi un prilej de bucurie, de a deveni mai buni şi de a petrece timp preţios cu familia şi prietenii. În Cuba, cea mai importantă perioadă a Sărbătorilor este Ajunul Crăciunului, denumită “nochebuena” (“Noaptea cea bună”). Masa tradiţională de Crăciun înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Familiile numeroase se reunesc de Crăciun, şi frig un porc întreg într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier. Familiile (care în Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzică tradiţională. În Islanda, considerată ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi un cartof. În Marea Britanie, Crăciunul e considerat drept cea mai importantă sărbătoare a anului. Pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. Nici un Crăciun nu poate să treacă fără cadouri – aşa că, pe măsură ce se apropie ziua de 25 decembrie, numărul celor care iau cu asalt străzile comerciale creşte exponenţial, iar în Ajun, nu mai ai unde să arunci un ac. A doua zi după Crăciun, în Marea Britanie are loc “Ziua Cutiei” – “Boxing Day”, zi tradiţională pentru realizarea de cumpărături şi pentru acordarea cadourilor. Ceea ce e uimitor în Marea Britanie e faptul că în zilele de Crăciun, ţara este, pur şi simplu, paralizată. Nu circulă nici un mijloc de transport, nici trenuri, nici metrou, nici autobuze. Doar taxiuri – iar şoferii fac bani frumoşi de Crăciun, practicând tarife cel puţin duble faţă de zilele obişnuite. La masa tradiţională care are loc pe 25 decembrie britanicii nu mănâncă porc, ci curcan. În Elveţia, Moş Crăciun poartă numele de Samichlaus şi are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este “Parada ridichilor luminate”. În cadrul acestei parade, copiii elveţieni, ajutaţi de părinţi, se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme (steluţele şi brăduţii sunt cele mai frecvente decoraţii). Crăciunul În Franţa, Moş Crăciun este tradus prin denumirea de Père Noel. Acesta vine în casele francezilor în noaptea de 24 decembrie şi pune cadouri în ghetuţe. Punctul culminant al mesei de Crăciun pentru francezi este tradiţionala “Bûche de Noel”, o prăjitură de ciocolată prezentată la masă sub formă de buturugă. Colindele de Crăciun în Jamaica sunt aceleaşi melodii populare întâlnite în lume (Jingle Bells, Holy Night, Silent Night etc.), dar mai multe colinde sunt cântate în ritm de reggae. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul. Ea include orez, pui, carne de bou şi capră picantă şi, mai rar, friptură de vită sau porc. În Spania, darurile de Crăciun se acordă pe data de 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (Reyes Magos). Spaniolii şi portughezii au introdus pomul de Crăciun în America Latină, dar cum acolo nu există conifere, sud americanii decorează cactuşi, pini sau brazi din plastic. Crăciunul În Uniunea Sovietică, sărbătoarea de Crăciun nu prea era celebrată. Anul Nou (Revelionul) era ocazia cu care Moş Gerilă (pe atunci) aducea cadouri copiilor. O dată cu căderea comunismului, Crăciunul a început să fie sărbătorit în mod deschis fie pe 25 decembrie sau, de cei mai mulţi dintre ruşi, pe 7 ianuarie. Diferenţa datei de sărbătorire a Crăciunului este cauzată de vechiul calendar rusesc: ruşii care sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie se ghidează după mai vechiul calendar Iulian. Ruşii mănâncă la masa de Crăciun prăjituri, plăcinte şi găluşti de carne. Letonii primesc cadouri în fiecare zi, timp de 12 zile, începând cu Ajunul Crăciunului. De obicei, cadourile sunt aşezate sub brad. Bradul de Crăciun este, de fapt, o tradiţie care a început în Letonia, iar oamenii sunt foarte mândri de asta. Masa festivă din ziua de Crăciun constă în mazăre cu carne de porc, varză şi cârnaţi. Creştinii din China sărbătoresc Crăciunul aprinzând în case lămpi din hârtie şi decorând bradul pe care îl numesc “Copacul luminii”, cu lănţişoare, flori şi lămpi, toate din hârtie. Copiii îşi agaţă în casă ciorăpeii şi aşteaptă vizita Moşului, pe care îl numesc Dun Che Lao Ren. Pentru că majoritatea populaţiei nu este creştină, principala sărbătoare a iernii, în China, este Anul Nou Chinezesc, care se sărbătoreşte spre sfârşitul lui ianuarie. Crăciunul Majoritatea grecilor sunt membri ai Bisericii Ortodoxe, astfel că, pentru ei, Crăciunul este a doua sărbătoare ca importanţă după Paşte. În seara de Ajun, copiii merg din casă în casă făcând urări şi cântând kalanda (colinde) pentru care primesc dulciuri şi fructe uscate. După cele 40 de zile de post, oamenii aşteaptă cu nerăbdare masa de Crăciun, la care se mănâncă carne de porc şi christopsomo (pâinea lui Christos). Această pâine este coaptă în diferite forme şi ornată în aşa fel încât să reflecte profesia membrilor familiei. Grecii nu împodobesc brazi de Crăciun. Principalul simbol al sărbătorii este un bol de lemn în care se aşaza o cruce decorată cu busuioc. În bol, se pune puţină apă ca să nu se usuce planta. În fiecare zi, un membru al familei, de obicei mama, înmoaie crucea şi busuiocul în apă sfinţită şi stropeşte fiecare cameră. Astfel sunt ţinute la distanţă spiritele rele (killantzaroi). Despre killantzaroi se spune că ies din centrul pământului şi intră în casele oamenilor în perioada dintre Crăciun şi Bobotează. Ei nu sunt neapărat răi, ci mai degrabă poznaşi. Sting focul din sobă, se urcă pe spatele oamenilor, taie cozile cailor şi strică laptele. Pentru ca spiritele să nu găsească nicio cale de a intra în casă, până la Bobotează se ţine aprinsă o candelă. În Ajun, familiile creştine din Irak se strâng laolaltă, iar unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus în timp ce ceilalţi membri ai familiei ţin în mână lumânări aprinse. După lectură, se aprinde un foc mare şi toată lumea cântă. Dacă toate lemnele ard până se transformă în cenuşă, înseamnă că anul următor va fi norocos. După ce focul se stinge, fiecare membru al familiei sare peste cenuşă de trei ori şi îşi pune o dorinţă. În ziua de Crăciun, se aprinde din nou un foc în curtea bisericii. Episcopul, care poartă o figurină a copilului Iisus, conduce ceremonia. După aceea binecuvântează o persoană, atingând-o. Acea persoana îl atinge pe cel de lângă şi tot aşa până când toţi cei prezenţi primesc “atingerea păcii”. Sursa: www.frontnews.ro

Crăciunul

Crăciunul este una din puţinele sărbători celebrate pe întreg globul, atât de oameni care împărtăşesc credinţa creştină cât şi de cei pentru care istoria creştinismului nu înseamnă mare lucru. Fie că se regăsesc în credinţă creştină sau nu, sărbătoarea Crăciunului este pentru toţi un prilej de bucurie, de a deveni mai buni şi de a petrece timp preţios cu familia şi prietenii. În Cuba, cea mai importantă perioadă a Sărbătorilor este Ajunul Crăciunului, denumită “nochebuena” (“Noaptea cea bună”). Masa tradiţională de Crăciun înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Familiile numeroase se reunesc de Crăciun, şi frig un porc întreg într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier. Familiile (care în Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzică tradiţională. În Islanda, considerată ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi un cartof. În Marea Britanie, Crăciunul e considerat drept cea mai importantă sărbătoare a anului. Pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. Nici un Crăciun nu poate să treacă fără cadouri – aşa că, pe măsură ce se apropie ziua de 25 decembrie, numărul celor care iau cu asalt străzile comerciale creşte exponenţial, iar în Ajun, nu mai ai unde să arunci un ac. A doua zi după Crăciun, în Marea Britanie are loc “Ziua Cutiei” – “Boxing Day”, zi tradiţională pentru realizarea de cumpărături şi pentru acordarea cadourilor. Ceea ce e uimitor în Marea Britanie e faptul că în zilele de Crăciun, ţara este, pur şi simplu, paralizată. Nu circulă nici un mijloc de transport, nici trenuri, nici metrou, nici autobuze. Doar taxiuri – iar şoferii fac bani frumoşi de Crăciun, practicând tarife cel puţin duble faţă de zilele obişnuite. La masa tradiţională care are loc pe 25 decembrie britanicii nu mănâncă porc, ci curcan. În Elveţia, Moş Crăciun poartă numele de Samichlaus şi are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este “Parada ridichilor luminate”. În cadrul acestei parade, copiii elveţieni, ajutaţi de părinţi, se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme (steluţele şi brăduţii sunt cele mai frecvente decoraţii). Crăciunul În Franţa, Moş Crăciun este tradus prin denumirea de Père Noel. Acesta vine în casele francezilor în noaptea de 24 decembrie şi pune cadouri în ghetuţe. Punctul culminant al mesei de Crăciun pentru francezi este tradiţionala “Bûche de Noel”, o prăjitură de ciocolată prezentată la masă sub formă de buturugă. Colindele de Crăciun în Jamaica sunt aceleaşi melodii populare întâlnite în lume (Jingle Bells, Holy Night, Silent Night etc.), dar mai multe colinde sunt cântate în ritm de reggae. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul. Ea include orez, pui, carne de bou şi capră picantă şi, mai rar, friptură de vită sau porc. În Spania, darurile de Crăciun se acordă pe data de 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (Reyes Magos). Spaniolii şi portughezii au introdus pomul de Crăciun în America Latină, dar cum acolo nu există conifere, sud americanii decorează cactuşi, pini sau brazi din plastic. Crăciunul În Uniunea Sovietică, sărbătoarea de Crăciun nu prea era celebrată. Anul Nou (Revelionul) era ocazia cu care Moş Gerilă (pe atunci) aducea cadouri copiilor. O dată cu căderea comunismului, Crăciunul a început să fie sărbătorit în mod deschis fie pe 25 decembrie sau, de cei mai mulţi dintre ruşi, pe 7 ianuarie. Diferenţa datei de sărbătorire a Crăciunului este cauzată de vechiul calendar rusesc: ruşii care sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie se ghidează după mai vechiul calendar Iulian. Ruşii mănâncă la masa de Crăciun prăjituri, plăcinte şi găluşti de carne. Letonii primesc cadouri în fiecare zi, timp de 12 zile, începând cu Ajunul Crăciunului. De obicei, cadourile sunt aşezate sub brad. Bradul de Crăciun este, de fapt, o tradiţie care a început în Letonia, iar oamenii sunt foarte mândri de asta. Masa festivă din ziua de Crăciun constă în mazăre cu carne de porc, varză şi cârnaţi. Creştinii din China sărbătoresc Crăciunul aprinzând în case lămpi din hârtie şi decorând bradul pe care îl numesc “Copacul luminii”, cu lănţişoare, flori şi lămpi, toate din hârtie. Copiii îşi agaţă în casă ciorăpeii şi aşteaptă vizita Moşului, pe care îl numesc Dun Che Lao Ren. Pentru că majoritatea populaţiei nu este creştină, principala sărbătoare a iernii, în China, este Anul Nou Chinezesc, care se sărbătoreşte spre sfârşitul lui ianuarie. Crăciunul Majoritatea grecilor sunt membri ai Bisericii Ortodoxe, astfel că, pentru ei, Crăciunul este a doua sărbătoare ca importanţă după Paşte. În seara de Ajun, copiii merg din casă în casă făcând urări şi cântând kalanda (colinde) pentru care primesc dulciuri şi fructe uscate. După cele 40 de zile de post, oamenii aşteaptă cu nerăbdare masa de Crăciun, la care se mănâncă carne de porc şi christopsomo (pâinea lui Christos). Această pâine este coaptă în diferite forme şi ornată în aşa fel încât să reflecte profesia membrilor familiei. Grecii nu împodobesc brazi de Crăciun. Principalul simbol al sărbătorii este un bol de lemn în care se aşaza o cruce decorată cu busuioc. În bol, se pune puţină apă ca să nu se usuce planta. În fiecare zi, un membru al familei, de obicei mama, înmoaie crucea şi busuiocul în apă sfinţită şi stropeşte fiecare cameră. Astfel sunt ţinute la distanţă spiritele rele (killantzaroi). Despre killantzaroi se spune că ies din centrul pământului şi intră în casele oamenilor în perioada dintre Crăciun şi Bobotează. Ei nu sunt neapărat răi, ci mai degrabă poznaşi. Sting focul din sobă, se urcă pe spatele oamenilor, taie cozile cailor şi strică laptele. Pentru ca spiritele să nu găsească nicio cale de a intra în casă, până la Bobotează se ţine aprinsă o candelă. În Ajun, familiile creştine din Irak se strâng laolaltă, iar unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus în timp ce ceilalţi membri ai familiei ţin în mână lumânări aprinse. După lectură, se aprinde un foc mare şi toată lumea cântă. Dacă toate lemnele ard până se transformă în cenuşă, înseamnă că anul următor va fi norocos. După ce focul se stinge, fiecare membru al familiei sare peste cenuşă de trei ori şi îşi pune o dorinţă. În ziua de Crăciun, se aprinde din nou un foc în curtea bisericii. Episcopul, care poartă o figurină a copilului Iisus, conduce ceremonia. După aceea binecuvântează o persoană, atingând-o. Acea persoana îl atinge pe cel de lângă şi tot aşa până când toţi cei prezenţi primesc “atingerea păcii”. Sursa: www.frontnews.ro]]>

Vrei să ne conectăm? Click...

Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Share on linkedin

De interes

Servicii traducere