Astăzi, Brazilia este un teritoriu foarte vast, ce cuprinde imense suprafețe încă neexplorate şi o populaţie cu obiceiuri, maniere şi comportamente ce pot fi uneori surprinzătoare. Etnonimul “brasileiro” a apărut în secolul al XVI-lea, pentru a-i desemna pe portughezii născuţi în colonie şi a-i deosebi de cei sosiţi din Europa. Prima Constituţie a ţării care a consemnat denumirea de “Brazilia”, datează din anul 1824.
Brazilienii nu concep să fie punctuali, iar sfertul academic este pentru ei o noţiune necunoscută. Dacă te prezinţi la o întâlnire cu 1-2 ore întârziere, acest fapt nu este considerat unul neobișnuit. Chiar şi programele TV au întârzieri de 10-15 minute.
În afara cadrului oficial, atât brazilienii cât şi braziliencile umblă prin oraş în şlapi. Este încălţămintea lor preferată în special atunci când se duc la cumpărături.
În Brazilia, orice familie – inclusiv cele ce fac parte din clasa mijlocie – îşi angajează o menajeră. Numai membrii familiilor cele mai sărace se ocupă singuri de treburile gospodărești.
Întrucât covorul este considerat un element excentric folosit în alte popoare , în locuinţele braziliene nu există covoare, pardoselile fiind goale. În apartamente, numărul camerelor de baie este egal cu cel al persoanelor din locuință. Nu se cade că două persoane din aceeaşi familie să facă baie în aceeaşi încăpere.
Pe cât de variată este alimentaţia în restaurant, pe atât de monotonă este cea din familie. Oamenii mănâncă zilnic cam acelaşi lucru: o fiertură din orez, cartofi şi fasole, plus rasol de vită. Carnea de porc nu se regăsește printre preferințele brazilienilor.
Străzile sunt pline de cerşetori şi vagabonzi. Cerşetoria nu este considerată o ruşine, ci o profesie. Brazilia înregistrează cele mai ridicate impozite din lume la importuri. Drept dovadă, produsele din import sunt de 2-3 ori mai scumpe decât cele din SUA.
Anafalbetismul se regăsește la 30%, din populaţie. Cu toate acestea, jumătate dintre locuitori ştiu să semneze, însă nu pot citi un anunţ.
În mod eronat s-a consolidat ideea conform căreia brazilienii sunt toţi bruneţi. Locuitorii din partea de sud a ţării sunt majoritatea blonzi, în special femeile.
În marketuri, se practică în mod constant cumpărarea pe datorie. Ca urmare, preţurile sunt afişate sub forma 6×20=120, ceea ce înseamnă 120 reali ce pot fi achitați în 6 rate a câte 20 reali.
Brazilia este singura ţară americană unde nu te poți descurca deloc numai cu limba engleză, dacă nu cunoști portugheza cel puțin la nivel de bază.
Majoritatea familiilor braziliene au cel puţin trei copii. Sunt rare familiile care n-au decât doi.
Perioada carnavalului de la Rio este considerată sărbătoare naţională iar în acele zile nu lucrează nicio instituţie publică, exceptând poliţia şi instituțiile bancare.
Sao Paulo este oraşul cu cel mai mare număr de japonezi din lume, situaţi în afara Japoniei. De asemenea, în Brazilia locuiesc cei mai mulţi italieni şi cei mai mulţi germani, situaţi în afară ţării lor, precum și libanezi – numărul lor fiind mai mare decât a celor din Liban (aprox. 7 milioane)
Brasilia, capitala Braziliei, este singura capitală din lume construită în secolul XX. Construcţia a început în 1956, iar oraşul a devenit oficial capitala ţării pe 22 aprilie 1960.]]>
