Cine se joacă de-a Mafia? Omerta: legea tăcerii

Nu încercaţi să căutaţi un manual de instrucţiuni cu privire la ritualurile mafiote. Nu veţi găsi. Tot ceea ce veţi descoperi sunt câteva frânturi ce au scăpat unor pentiti (mafioţi pocăiţi, colaboratori ai poliţiei) şi… Nu încercaţi să căutaţi un manual de instrucţiuni cu privire la ritualurile mafiote. Nu veţi găsi. Tot ceea ce veţi descoperi sunt câteva frânturi ce au scăpat unor pentiti (mafioţi pocăiţi, colaboratori ai poliţiei) şi… Tot ceea ce veţi descoperi sunt câteva frânturi ce au scăpat unor pentiti (mafioţi pocăiţi, colaboratori ai poliţiei) şi pe care diferiţi autori au încercat să le exploateze, creând mituri care poate nu se regăsesc în realitate. Mafiile îşi impun propriile reguli pe care fiecare “om de onoare” trebuie să le respecte cu stricteţe. Vă prezentăm în continuare câteva din puţinele informaţii deţinute de autorităţi, lucruri care ne vorbesc despre o societate cu reguli proprii… legile nescrise ale crimei. Omerta – Legea tăcerii “Profesorul de istorie – Elev Pepino, spune-mi cine l-a asasinat pe Iulius Cezar. Elevul Pepino – Nu ştiu nimic, nu am văzut nimic!” – anecdotă siciliană. S-a afirmat, pe bună dreptate, că puterea Mafiei nu stă nici în armele sale, nici în abilitatea oamenilor săi, ci în respectarea cu sfinţenie a legii tăcerii. “Chi tace campa” (Cine tace trăieşte) – este o normă atât de generală încât a devenit tipică pentru grupurile mafiote din întreaga lume. Este de notorietate exemplul mafiotului irlandez, Frank Gusenberg, găsit împuşcat în noaptea de 14 februarie 1929, şi care, cu ultimele puteri, răspunde întrebărilor poliţiei :”Împuşcat? Nimeni nu m-a împuşcat, sergentule!”.

Termenul de Omerta este de origine siciliană. Conform lingviştilor italieni, originile sale s-ar afla în latinescul Humilitas – umilinţă, devenit cu timpul umirta, apoi omerta. Codul tăcerii reprezintă şi astăzi o formă extremă de loialitate faţă de cauza mafiei. Nu este permis să vorbeşti poliţiei nici măcar despre cel mai înverşunat inamic al tău, chiar şi dacă el nu este un mafiot, orice trădare fiind considerată ruşinea maximă care se poate abate asupra unui “om de onoare”. Pedeapsa este una singură, moartea, iar cei care intră în Mafie ştiu că nu mai au decât această singură ieşire. Din Mafie nu se demisionează niciodată, indiferent ce aţi văzut în filme. Iniţierea şi crimele rituale Abia în 1957, poliţia italiană a reuşit să afle secretul ritualului de iniţiere al unui mafiot în rândul unei organizaţii criminale. A fost, cum era de aşteptat, mărturia unui pentiti, Giuseppe Lupino, arestat la 10 aprilie 1957. Iată ce a declarat fostul mafiot: “M-au legat la ochi, dându-mi un obiect arzând, trebuia să îl trec dintr-o mână în alta pentru a nu mă frige. Mi-au spus că este un ritual sacru, iar apoi mi-au făcut o împunsătură în degetul arătător pentru a sângera. În final, m-au pus să jur: Jur să nu trădez Familia şi să respect toate ordinele ce-mi vor fi date. Cine trădează va muri!”. Câteva zile mai târziu după această confesiune, trupul lui Giuseppe Lupino a fost găsit ciuruit pe un teren viran. O declaratie asemănătoare face şi Giovanni Brusca, temutul asasin din slujba familiei Corleone: “În 1976 am fost invitat la un banchet, undeva la ţară. Am fost dus într-o cameră în care mai mulţi mafioţi stăteau tăcuţi în jurul unei mese pe care se aflau un pistol, un cuţit şi o icoană cu un sfânt. M-au întrebat despre dăruirea mea şi despre opiniile mele cu privire la criminalitate şi la crimă. Când s-au convins că sunt “de încredere”, însuşi Toto Riina a venit şi mi-a înţepat degetul cu un ac. Mi-a lăsat sângele să curgă pe icoană, apoi i-a dat foc chiar în palmele mele. În timp ce o plimbam dintr-o mână în alta ca să nu mă frigă, Riina mi-a spus: Dacă trădezi Cosa Nostra, carnea ta va arde precum acest sfânt”. Aşa cum am menţionat şi mai devreme, pedeapsa pentru trădare nu este decât una singură, moartea. Nu există milă şi nici târguieli. Cei care vorbeau sau care aveau de gând să vorbească erau asasinaţi, iar în gură le era introdus un obiect: o piatră, un peşte. De asemenea, cei care văzuseră prea multe erau ucişi, iar ochii le erau scoşi sau străpunşi. Prin asemenea cadavre exemplare, Mafia a ştiut să creeze o teamă colectivă, înrădăcinând în subconştientul populaţiei credinţa în invulnerabilitatea şi atotputernicia ei. A avut întotdeauna grijă ca toată lumea să ştie ce crime îi poartă amprenta şi ce crime nu îi aparţin. Prin astfel de metode, Mafia a ajuns acolo unde este în prezent, controlând peste o treime din finanţele mondiale. Tot ceea ce veţi descoperi sunt câteva frânturi ce au scăpat unor pentiti (mafioţi pocăiţi, colaboratori ai poliţiei) şi pe care diferiţi autori au încercat să le exploateze, creând mituri care poate nu se regăsesc în realitate. Mafiile îşi impun propriile reguli pe care fiecare “om de onoare” trebuie să le respecte cu stricteţe. Vă prezentăm în continuare câteva din puţinele informaţii deţinute de autorităţi, lucruri care ne vorbesc despre o societate cu reguli proprii… legile nescrise ale crimei. Omerta – Legea tăcerii “Profesorul de istorie – Elev Pepino, spune-mi cine l-a asasinat pe Iulius Cezar. Elevul Pepino – Nu ştiu nimic, nu am văzut nimic!” – anecdotă siciliană. S-a afirmat, pe bună dreptate, că puterea Mafiei nu stă nici în armele sale, nici în abilitatea oamenilor săi, ci în respectarea cu sfinţenie a legii tăcerii. “Chi tace campa” (Cine tace trăieşte) – este o normă atât de generală încât a devenit tipică pentru grupurile mafiote din întreaga lume. Este de notorietate exemplul mafiotului irlandez, Frank Gusenberg, găsit împuşcat în noaptea de 14 februarie 1929, şi care, cu ultimele puteri, răspunde întrebărilor poliţiei :”Împuşcat? Nimeni nu m-a împuşcat, sergentule!”.

Termenul de Omerta este de origine siciliană. Conform lingviştilor italieni, originile sale s-ar afla în latinescul Humilitas – umilinţă, devenit cu timpul umirta, apoi omerta. Codul tăcerii reprezintă şi astăzi o formă extremă de loialitate faţă de cauza mafiei. Nu este permis să vorbeşti poliţiei nici măcar despre cel mai înverşunat inamic al tău, chiar şi dacă el nu este un mafiot, orice trădare fiind considerată ruşinea maximă care se poate abate asupra unui “om de onoare”. Pedeapsa este una singură, moartea, iar cei care intră în Mafie ştiu că nu mai au decât această singură ieşire. Din Mafie nu se demisionează niciodată, indiferent ce aţi văzut în filme. Iniţierea şi crimele rituale Abia în 1957, poliţia italiană a reuşit să afle secretul ritualului de iniţiere al unui mafiot în rândul unei organizaţii criminale. A fost, cum era de aşteptat, mărturia unui pentiti, Giuseppe Lupino, arestat la 10 aprilie 1957. Iată ce a declarat fostul mafiot: “M-au legat la ochi, dându-mi un obiect arzând, trebuia să îl trec dintr-o mână în alta pentru a nu mă frige. Mi-au spus că este un ritual sacru, iar apoi mi-au făcut o împunsătură în degetul arătător pentru a sângera. În final, m-au pus să jur: Jur să nu trădez Familia şi să respect toate ordinele ce-mi vor fi date. Cine trădează va muri!”. Câteva zile mai târziu după această confesiune, trupul lui Giuseppe Lupino a fost găsit ciuruit pe un teren viran. O declaratie asemănătoare face şi Giovanni Brusca, temutul asasin din slujba familiei Corleone: “În 1976 am fost invitat la un banchet, undeva la ţară. Am fost dus într-o cameră în care mai mulţi mafioţi stăteau tăcuţi în jurul unei mese pe care se aflau un pistol, un cuţit şi o icoană cu un sfânt. M-au întrebat despre dăruirea mea şi despre opiniile mele cu privire la criminalitate şi la crimă. Când s-au convins că sunt “de încredere”, însuşi Toto Riina a venit şi mi-a înţepat degetul cu un ac. Mi-a lăsat sângele să curgă pe icoană, apoi i-a dat foc chiar în palmele mele. În timp ce o plimbam dintr-o mână în alta ca să nu mă frigă, Riina mi-a spus: Dacă trădezi Cosa Nostra, carnea ta va arde precum acest sfânt”. Aşa cum am menţionat şi mai devreme, pedeapsa pentru trădare nu este decât una singură, moartea. Nu există milă şi nici târguieli. Cei care vorbeau sau care aveau de gând să vorbească erau asasinaţi, iar în gură le era introdus un obiect: o piatră, un peşte. De asemenea, cei care văzuseră prea multe erau ucişi, iar ochii le erau scoşi sau străpunşi. Prin asemenea cadavre exemplare, Mafia a ştiut să creeze o teamă colectivă, înrădăcinând în subconştientul populaţiei credinţa în invulnerabilitatea şi atotputernicia ei. A avut întotdeauna grijă ca toată lumea să ştie ce crime îi poartă amprenta şi ce crime nu îi aparţin. Prin astfel de metode, Mafia a ajuns acolo unde este în prezent, controlând peste o treime din finanţele mondiale.]]>

Vrei să ne conectăm? Click...

De interes

Servicii traducere