Moko (în interpretare arta tatuării – a constituit întodeauna parte din viaţa populaţiei Maori în Noua Zeelandă. Această artă are la bază interpretarea fumuseţii şi aparteneţei. Şi acest lucru presupune ceva mai mult decât o simplă “pictură” pe piele. Tatuajele culturii Maori au o semnificaţie mult mai profundă de atât. Când primii exploratori au sosit în Pacific, aceştia au fost foarte uimiţi de desenele pe care le-au văzut pe feţele şi pe corpurile oamenilor de pe insulă, din zonele de la est de Rapanui, până în zonele din nordul insulei Hawaii, insulele dinspre vest de Samoa şi Tonga, şi în sudul temperat al Aotearoa – (traducere în limba Maori pentru Noua Zeelandă). Dialectul populaţiei Maori, miturile, setul de valori erau foarte asemănătoare. Tatu sau tatau (în traducere în limba romana “tatuaj”) era cuvântul folosit pentru “decoraţiunile” de pe piele, efectuate prin folosirea unui ac pentru a perfora pielea şi apoi pentru aplicarea culorii. Marinarii secolului 18 au dus mai departe în emisfera nordică cuvântul tatuaj, împreună cu arta tatuării. În vremuri antice, tatuajele moko de pe faţa bărbaţilor erau considerate atât un semn al maturităţii şi împlinirii, cât şi o podoabă. De obicei tatuajele de pe feţele bărbaţilor începeau de la frunte până la gât, creînd astfel un efect de mască care scotea în evidenţă trăsăturile faciale şi structura osoasă a feţei, accentuând sau îndulcind trăsăturile. Tatuajele erau totodată o dovadă de virilitate a războinicului sau de înţelepciune a Shamanului (în traducere vraci).]]>
