Cărțile selectate sunt dintre cele mai diverse. Sunt romane grafice, ficțiune literară, sunt lucrări înțesate de groază și fantezie. Sunt extrem de experimentale și ferm realiste.
Fiecare dintre aceste cărți au în centrul acțiunii o femeie. Femeia este îndemânatică (trilogia „Outline” a lui Rachel Cusk), sumbră („Homesick for Another World”), terorizată („The Vegetarian”) și toate cele de mai sus (mama cea nouă din „Dept. of Speculation”).
Fiecare dintre aceste cărți are un stil extrem de distinct, care reiese în momentul în care femeile prezentate în ele încearcă să inventeze un limbaj pentru viața lor.
„Outline”, de Rachel Cusk
„Ouline” este un roman clar, echilibrat și cerebral care nu are o intrigă clară, dar care totuși te imobilizează cu conștientizarea neclară a modurilor în care ne iubim și ne părăsim și despre ce înseamnă să ascultăm alte persoane.
„The Neapolitan Novels”, de Elena Ferrante
Romanele de succes ale Elenei Ferrante, traduse din italiană de Ann Goldstein, urmăresc viețile încurcate a doi prieteni din copilărie cu o intensiate și cu o ascuțime psihologică care aduce un avertisment ficțiunii contemporane.
Cărțile sunt, de asemenea, romane sociale de o putere subtilă și remarcabilă, oferind în același timp imagine a Italiei postbelice și a terorismului din Camorra.
„The Essential Dykes to Watch Out For”, de Alison Bechdel
Era o perioadă într-o eră în care reprezentările vieții homosexualilor și lesbienelor erau puține și rare.
Seria de benzi desenate a apărut în 1983 și a continuat până în 2008, și acestea au fost strânse într-o carte care încă pare că spune o poveste nouă: are un mod de a schimba lumea în ficțiune, de a examina cum se intersectează viața personală și politică cu cea intimă.
„American Innovations”, de Rivka Galchen
În centrul scurtei povești a lui Borges, „The Aleph” este o femeie moartă, obligată să rămână tăcută chiar și în momentele în care intriga este despre ea. Într-una dintre poveștile din colecția curoajoasă și câștigătoare a lui Rivka Galchen, femeia tăcută, în sfârșit, vorbește.
„How Should a person Be?”, de Sheila Heti
Proza lui Heti este întunecată și perceptivă. Are un har special, oferit doar câteorva persoane, acela de a fi capabilă de a oferi o proză care pare un gând real, pâlpâitor, nemijlocit, și uneori chiar umilior.
„The Vegetarian”, de Han Kang
Nu vă lăsați păcăliți de titlul inofensiv; romanul triptic al lui Han Kang, tradus de Deborah Smith, este ireal, șocant și sălbatic. După un vis îngrozitor și însângerat, o casnică din Korea pe nume Yeong-hye, se oprește din a mai mânca hrană pe bază de carne.
„Dept. of Speculation”, de Jenny Offill
Dimensiunea mică a romanului lui Jenny Offill contrazice cât de mare este. O scriitoare cu planuri mari de a deveni un „monstru al artei”, dar ambițiile îi sunt zădărnicite de maternitate și criza prin care trece mariajul.
„Homesick for Another World”, de Ottessa Moshfegh
Poveștile întunecoase, pline de încredere și usturătoare ale lui Ottessa Moshfegh sunt, în mare parte, despre bărbați tineri și femei tinere care au luat o cotitură greșită undeva și se trezesc în orașe de nicăieri, cabane camuflate, apartamente ponosite.
„Salvage the Bones”, de Jesmyn Ward
În romanul minunat și cugetător al lui Jesmyn Ward, Esch Batiste, de 15 ani locuiește cu frații ei și cu tatăl rămas văduv în Bois Sauvage, un colț sărac din orașul de coastă Mississippi, așteptând o furtună numită Katrina.
„Mislaid”, de Nell Zink
Comedia elizabetană întâlnește satira socială tăioasă în romanul din 2015 al lui Nell Zink, care urmărește cuplul improbabil format din Lee Fleming (gay) și Peggy Vaillancourt (lesbiană, studenta sa).
Doi copii mai târziu, Peggy fuge cu fiica ei. Se ascund într-o comunitate rurală de negrii și se prefac să fie negrese chiar ele. Romanul atacă toate tabuurile sociale fără a-și pierde din farmecul ușor caraghios.
